Partidul promite!

Cum au ajuns o subsidiara a rușilor de la Gazprom și distribuitorii de gaze să facă legea într-o Comisie din Parlament

Wiee, o subsidiară a rușilor de la Gazprom, alături de E.ON și Engie au ajuns să insiste chiar în Parlamentul României pentru ca deputații să schimbe OUG64/2016 ce reglementează piața gazelor naturale. Dacă acest lucru se va întâmpla, nu vom mai avea prea curând șansa să plătim mai puțin la factura de gaze iar România va rata oportunitatea de a deveni un actor important pe piața europeană de furnizare a acestui produs.

Cine le-a luat partea distribuitorilor de gaze

În Comisia pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaților se discută, în aceste zile, un subiect foarte important legat de prețul pe care noi îl vom plăti la gaze în anii următori. Președintele Comisiei, pesedistul Iulian Iancu, a prezentat la ultima ședintă a acestei Comisii o listă de amendamente în legătură cu acest aspect, depuse nu de parlamentari, ci de o subsidiară a rușilor de la Gazprom, de E.ON și Engie, adică de marii actori de pe piața distribuției de gaze naturale din România. Acest document a circulat pe adresele de e-mail ale membrilor acestei Comisii și îl puteți consulta aici.

tabel-comparativ-PLx110-2017-OUG-64.2016 (1)

Amendamentele servesc intereselor acestor companii și mai puțin cele ale consumatorului de rând. Șmecheria este că ăștia vor să schimbe o înțelegere importantă pe care România a încheiat-o anul trecut, cu Comisia Europeană. Acest lucru va anula inclusiv o investiție importantă cu bani europeni a companiei de stat Transgaz.

Marele susținător al acestor amendamente a fost Iulian Iancu, președintele Comisiei, cel care le-a și prezenat în ședința din 28 februarie. „Riscăm să facem un rău imens pe care nu îl mai putem repara. Efectele vor fi ireversibile. Nimeni din această sală nu își poate asuma consecințele dramatice ale acestei măsuri. Eu le propun membrilor Comisiei să ne uităm pe amendamente. Unele le-am primit chiar astăzi și menționez așa: avem amendamente de la producători, de la transportatori, de la distribuitori – foarte importante! și de la furnizori! Și de la traderi!” Întrebat, ironic, dacă are amendamente și de la consumatori, pesedistul a dat din umeri.

De coada lui Iulian Iancu atârnă, însă, eticheta că ar fi „omul Gazpromului”. Cel puțin așa a fost caracterizat de Georgian Pop, fostul șef al Comisiei SRI din Parlament, într-o telegramă trimisă de Ambasada SUA la București și publicată de Wikileaks. Iancu a respins acuzațiile, dar pentru un partid care a înjurat multinaționalele pentru că a scos oamenii în stradă să dărâme Guvernul și care susține justețea socială este destul de ciudată atitudinea lui.

Liberalizarea prețului de producție poate însemna o factură mai mică la gaze

Conform unei Ordonanțe de Urgență aprobată în timpul guvernării Cioloș, România ar fi trebui să liberalizeze prețul de producție ale gazelor pe care noi le consumăm acasă când vrem să ne încălzim sau când ne aprindem aragazul ca să facem o ciorbică. Asta ar însemna că prețul se va stabili pe Bursă și ar fi unul transparent. În prezent, înțelegerile dintre producători, furnizori și distribuitori sunt secrete, sunt făcute prin contracte bilaterale și ținute departe de ochii lumii.

Romania s-a angajat, insa, sa respecte legislatia in materie pentru a nu intra intr-o situatie de infringement. Birocrații de la Bruxelles au blocat calendarul de creștere a prețului la gaze negociat cu guvernul Ponta din 2013 iar noi ne-am angajat să liberalizăm piața. În prezent, prețul gazului la producător este fixat la 60 de lei per Mwh iar conform Legii Energiei, 40% din producția internă de gaze trebuie să meargă cu prioritate la populație. Numai că prețul gazului rusesc este mult mai mic decât cel al gazului românesc.

Neavând unde să își vândă gazul, producătorii nu au de ales decât să-l înmagazineze, numai că acest spațiu este limitat. Odată ce spațiile de înmagazinare vor fi pline, nu vor avea de ales decât să mai oprească din sondele de extracție. Asta înseamnă mai puțini bani, în special pentru compania de stat a României.

Dacă nu trecem la liberalizarea prețului de productie, atunci prețul gazelor naturale ar trebui să crească la 72 de lei per Mwh, în condițiile în care gazul natural, pe Bursa de la Viena, se tranzacționează la un preț de 69 de lei, fiind influențat de oscilațiile prețului bariliului de petrol!

Ca să înțelegi mai bine… Atunci când tu achiți factura la gaze, nu plătești doar acest produs, ci și costurile de transport, distribuție și furnizare. Ei bine, această piață este controlată la noi în țară în proporție de 95% de Engie și E.ON. Toate aceste costuri despre care am zis mai sus sunt variabile însă, prețul final, cel pe care tu îl achiți la finalul lunii atunci când ești facturat pentru consumul de gaze, este controlat până în 2021 de ANRE.

Prin liberalizare, singurii care au ceva de pierdut sunt E.ON și Engie, singurii mari jucători de pe piața distribuției de gaze. Cu cât este mai scăzut prețul la producător, cu atât costurile După anul 2021, statul român ar trebui să aibă gândit un alt mecanism de supervizare a prețurilor la gazele naturale.

În prezent, singurii care pierd din această combinație sunt cei doi mari producători – adică Romgaz, compania statului și Petrom – și consumatorii casnici, adică noi. Romgazul pierde pentru că este subfinanțat și nu poate să își pună în practică programe serioase de dezvoltare iar noi pierdem pentru că nu putem avea șansa să plătim mai puțin la gaze. În prezent, cu cât prețul fix al producătorului este mai mic, cu atât furnizorii și distribuitorii pot să-și umfle costurile lor. Deocamdată, îi controlează ANRE, dar din 2021, instituția nu va mai avea multe pârghii. Altfel spus, dacă toate aceste costuri nu vor fi la vedere, sunt foarte mari șanse ca prețul gazelor să crească exponențial.

Cum putem pierde 179 de milioane de euro de la Comisia Europeană

Pentru ca noi ne-am asumat ca inchidem procedurile judiciare de incalcare a legislatiei comunitare cu privire la piata gazelor, Comisia Europeană i-a oferit 179 de milioane de euro Transgazului pentru a construi partea noastră a unui gazoduct important care va traversa Bulgaria, Ungaria și Austria (BRUA). Gazoductul va permite un flux bidirecțional de gaze între România și Europa Centrală. Deci, cu cât mai multe surse alternative, cu cât mai multă competiție, dar și un preț mai mic pentru factura noastră la gaze.

Banii ăștia nu i-am fi primit niciodată de la Comisia Europeană dacă noi nu am fi promis respectarea legislației UE. Cu sistemul din prezent, țara noastră o încalcă. Practicând un preț subvenționat, din treaba asta au de câștigat, acum, doar marii distribuitori. Altfel, România se îndreaptă spre o procedură de infringment prin nerespectarea acestei legislații.

Cu toate acestea, vineri, Ministerul Energiei a emis autorizația de construcție a gazoductului BRUA. Proiectul se afla până acum în imposibilitate de obținere a autorizației de construire. Finanțarea cu bani europeni va depinde, însă, și de intrarea în vigoare a OUG64. Amuzant este ca, anul trecut, a fost semnat contractul de finanțare și o parte din bani deja au intrat în conturile Transgaz.

Treaba asta e importanta pentru tara noastră pentru ca BRUA va lega Europa Centrală cu Coridorul Sudic ce transportă gaze din Azerbaijan prin Turcia, Grecia și Albania și se va conecta și cu un terminal de gaze naturale lichefiate ce va fi construit la Constanța. Practic, noi vom avea o contribuție importantă la securitatea energetică a Europei, vom deveni și un mic hub regional de gaze naturale și vom scăpa și de orice altă dependență de gaze rusești.

În plus, acest proiect va facilita accesul atât la perimetrele românești de gaze naturale din Marea Neagră cât și la o rută alternativă pentru gazele din Bazinul Caspic exploatate de compania azeră SOCAR, cu care Transgaz are deja un Memorandum de înțelegere semnat.
Fără exportul gazelor nu putem sa plătim, practic, pentru explorare și exploatare la adâncimi de mii de metri în condițiile în care resursele dovedite până acum de gaze naturale ne mai ajung doar pentru următorii 10 – 12 ani.

În schimb, resursele de gaze descoperite în Marea Neagră de ExxonMobil și Lukoil se ridică la maximum 130 de miliarde de metri cubi și ne-ar ajunge pentru 20 de ani. Exploatările din Marea Neagră vor începe numai dacă prețurile gazelor și țițeiului vor crește și dacă sistemul de transport al gazelor va fi conectat la piețele internaționale. Prima condiție a fost îndeplinită. A doua condiție depinde de ce hotărăsc deputații ăștia în Comisia pentru Energie.

Add comment

Follow Me